Ziua I : TIFF Oradea 2020

În perioada 2-4 octombrieFestivalul Internațional de Film Transilvania a revenit la Oradea pentru cel de-al treilea an consecutiv. Prima zi m-a gasit in Piata Unirii unde se află singura caserie pentru această ediție de festival, desigur aveti cateva optiuni in online: TIFFeventbook sau în App Store & Google Play este disponibilă aplicația TIFF Official App aici ai posibilitatea să citesti ultimele știri de festival și să îți creezi programul care ți se potrivește.

 

 

La doi pasi în cadrul Teatrului Regina Maria, am început ziua cu un film românesc Ivana cea Groaznică, defapt o producție România-Serbia regizată de Ivana Mladenović, care joacă şi rolul principal. După ce a fost recompensat cu premiul special al juriului secţiunii „Cineasti del Presente” din cadrul Festivalului de Film de la Locarno 2019, lungmetrajul a fost prezentat în mai multe festivaluri internaţionale, printre care cele de la Zagreb, Angers, Trieste, Belgrad sau Göteborg.

Filmul a fost o surpriză plăcută, cu această pandemie am ratat multe vizionări în ceea ce priveste filmul românesc, dar mă bucur că ma reușit să văd această producție pe marele ecran. O incursiune curioasă dincolo de granițe, aici în Serbia, unde nimic nu pare a fi diferit în afară de limba vorbită. Am fost surprins de același spirit balcanic, așa din estul Europei, o societate cu aceleași obiceiuri. Aici vorbesc în principal de surprinderea unor zile de sărbătoare a unui oras sârbesc, un festival de muzica ca un deja vu pentru mine din diferite orășele românești.

Tot ce se întâmplă in jurul Ivanei o scufundă și mai mult în propriile ei probleme, de unde vrea să iasă la suprafață prin răzvrătire la tot ceea ce i se sugerează pentru a trăi mai linistită. Un amalgam de sentimente care se amestecă fără oprire ca valurile Dunării care străbat acel oraș sârbesc.

Corpus Christi dacă nu l-ai văzut la TIFF atunci încă îl poți găsi in cinematografe, film polonez nominalizat la Oscaruri anul acesta in secțiunea cel mai bun film străin. Un film foarte bun, o altă surpriză plăcută, desigur nu sunt surprins că este o selecție foarte bună la acest festival. Fiind un film care are în centru biserica aboredează vindecarea prin spiritualitate si prin impartasirea ei. Credința personajului se mulează perfect pe tipul de persoană cu un trecut tulburator care caută fix opusul. Se subliniază ipocrizia si absurdul presupusilor credinciosi dar vedem și ideea de transmitere liberă a sentimetelor spirituale fără a fi nevoie să te încadrezi în anumite conventii.

 

Lasa un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.