Studiu biblic 1 Petru – Capitolul 1

Despre Petru:

Simon Petru, sau Shimon Bar-YonaKefa (arameică: כיפא), cunoscut ca Sfântul Petru sau Apostolul Petru (în greacă:O Απόστολος Πέτρος), în folclor Sânpetru; n. 348 d.Hr., Betsaida, Israel – d. 67 d.Hr., Roma, Imperiul Roman) a fost un pescar evreu din Betsaida (localitate pe malul nordic al lacului Genesareth, astăzi probabil el-Araj sau et-Tell, Israel), unul din primii discipoli ai lui Isus din Nazaret. Simon Petru este considerat, în mod tradițional, ca unul dintre cei doisprezece apostoli. A fost fratele mai mare al apostolului Andrei. Tradiția catolică îl consideră ca primul Papă la Roma, întemeietorul Papalității.

Introducere epistola:

Epistola este un cald şi părintesc îndemn al apostolului Petru, unul din apropiaţii Mântuitorului. El îi îndeamnă pe fiii săi duhovniceşti să se menţină în credinţă cu toate necazurile şi suferinţele ce le întâmpină. Cu un conţinut practic evident, ea cuprinde şi unele învăţături doctrinare inserate nesistematic printre învăţăturile morale.

Epistolele lui Petru sunt adresate celor aleşi dintre evreii din zilele lui, bineînţeles celor care cred în Domnul Isus, care erau împrăştiaţi într-o zone destul de întinse din Asia Mică. Vedem acest lucru în adresarea lui Petru în versetul 1.

Adresanţii epistolei

Epistola este adresată către ,,cei aleşi împrăştiaţi printre străini din pont, Galatia, Capadochia, Asia şi Bitinia. Aleşi adică creştini aleşi dintre necredincioşi, străini, căci nu au o patrie durabilă pe pământ (1.4) şi împrăştiaţi deoarece atât iudeo-creştinii cât şi păgâno-creştinii vieţuiau împrăştiaţi printre păgâni. Aşadar epistola se adresează către toţi creştinii din provinciile amintite pe care autorul le-a cercetat mai înainte şi le cunoştea.

Locul şi timpul

Locul este amintit de apostol ca fiind Babilon. Enumerarea localităţilor către care este adresată epistola, de la est la vest, de la apropiat la îndepărtat, ne îndreptăţeşte să susţinem că epistolă a fost scrisă din Babilon. În Babilon creştinismul a fost răspândit de către evreii din Mesopotamia (FA 2.9), aflaţi în ziua Cincizecimii la Ierusalim, iar mai târziu sfântul Petru predică creştinismul la ei şi le organizează Biserica, scriind apoi epistola către comunităţile amintite.

Timpul se deduce din situaţia grea de suferinţe şi persecuţii în care se aflau creştinii, care nu poate fi decât începutul persecuţiilor lui Nero, adică anul 64, după arderea Romei, când situaţia creştinilor se înrăutăţeşte.

Apostolul are o grijă deosebită să-i înveţe cu privire la semnificaţia mai multor imagini simbolice din ritualurile levitice, care le erau atât de familiare. Dar, în timp ce prezintă poziţia creştină în contrast cu poziţia lor anterioară ca evrei pentru a-i întări cu privire la poziţia şi chemarea lor în şi respectiv prin Hristos, el se îngrijeşte să menţină orice aspect comun al poziţiei creştine şi al celei a sfinţilor Vechiului Testament. Apostolul ne pune în gardă cu privire la concluzia greşită că, dacă anumite lucruri sunt într-un contrast puternic cu Vechiul Testament, atunci nu există nimic comun. Trebuie să reţinem bine că, în guvernarea Lui morală, Dumnezeu va împlini tot ceea ce a plănuit pentru toţi cei care sunt ai Săi.

În versetul 3 vedem că o dată cu venirea Lui Isus care ne-a născut din nou prin învierea Sa, ne-a dus la o nădejde nouă și o moștenire nestricăcioasă după cum descrie v.4 . Prin această nastere din nou suntem sub protecția Lui Dumnezeu (v. 5).

 

Lasa un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.