Muzica o experienţă senzorială

Printre cele mai plăcute experienţe senzoriale se află sunetul, atunci când se propagă melodios asupra urechilor tale. Acesta poate lua contact cu tine sub diferite forme: voce persoanei iubite, susurul apei curgătoare, vântul ce adie printre crengile copacilor, ciripitul păsărilor, muzica preferată s.a.m.d. Omul modern captiv în mersul rapid al lucrurilor nu cred că mai reuseste să se delecteze cu sunetele primare ale naturii şi i acalea muzicii pentru a-şi linisti existenţa zbuciumată.

Primul contact cu muzica cred că îl are fiecare din partea părinţilor care-ţi cântă în diverse situaţii: că le eşti drag ori să te linistească. Iar primele momente de care îţi aduci aminte cu adevărat de muzică e undeva în adolescenţă, în afară de muzica clasică de prin desenele animate ale copilăriei, vezi Tom şi Jerry. Cred că undeva pe la sfârşit de gimnaziu şi liceu incipient am început să formez o pasiune pentru muzică. Pe atunci era marele boom al manelelor şi a dedicaţilor la radio, nu stiu cum nu s-a prins de mine genul acesta de muzică. Cam toţii prietenii erau în trend, cred că de obicei făceam rezistenţă la ceea ce eram expus prea mult timp. Oricum n-am sărit departe şi m-am oprit la muzica uşoară sau orice suna bine în boxe (de reamintit hip-hop-ul şi diferiţi DJ în vogă pe atunci).

Următorul pas de la a asculta la radio piesele preferate a fost pe un Pentium cu acel clasic Winamp. Boxele mici de pe lângă ecran, acel duo stereo extra mic nu suplinea nevoia de Watts în acel moment. Astfel următoarea achiziţie a fosu un sistem audio care reda un sunet puternic plus avea un design frumos, doar era din lemn. Un exemplu clasic puteţi vedea în imaginea de mai jos: sistem audio Edifier.

 

Mai târziu spre facultate am intrat pe un alt făgaş, filmele suplinea din multe puncte de vedere o relaxare completă. Ca şi cinefil am apreciat întotdeauna un sistem audio de calitate pentru a trăi cu adevărat experienţa cinematografică. O imagine clară şi un sunet perfect e primul pas pentru un cinema acasă. La genul acesta de experienţă, nu merge nimic în surdină, fiecare sunet pierdut  sau zgomotinexplicabil din cauza boxelor este o experienţă nesatisfăcătoare. De aceea când dau drumul la film îmi place să fiu imersat complet în imagine şi sunet, fiecare defect mă zgârie pe retină sau urechi. Desigur ţin mult şi la felul cumse aspectează întregul ansamblu, eleganţa fiecărui element în parte face să se integreze perfect în spaţiul personal de locuit.

Pot spune că îs legat personal de lumea filmului, cele mai multe momente în care sunt sensibilizat sunt acelea când urmăresc un film bun cu un subiect sensibil. Cu greu mă abţin să nu devin emotiv în faţa diverselor situaţii dramatice din viaţa personajelor din filme. Ajung să rezonez cu întreaga situaţie expusă iar fiecare poveste în parte îţi dă un imbold pentru a trăi într-un anume fel. De aceea în funcţie de ceea ce văd şi aud îmi reglez fiecare emoţie în parte.

Articol scris pentru Superblog 2017.

One thought on “Muzica o experienţă senzorială

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *