Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva

Găzduit în clădirea palatului Bethlen numit istoric și Magna Curia sau Marea Curte, Muzeul de la Deva te întâmpină cu blazonul familiei Daniel, lebăda străpunsă de o săgeată. Istoria palatului în sine este fascinantă cu evoluţia arhitecturală, dar îndeosebi prin prisma schimbărilor politice cărora le-a supravieţuit şi a oamenilor care l-au locuit. Unul din personajele istorice care şi-au lăsat amprenta peste acest loc este Venus de Murany despre care am scris mai demult.

Magna-Curia-Deva

Deşi nu este grandios ca dimensiuni comparat cu alte muzee din ţărişoara noastră, colecţiile pe care le deţine fac ca o vizită până aici să merite pentru iubitorii de istorie şi cultură. Nu numai că ceea ce numim noi astăzi județul Hunedoara a fost epicentrul organizațional și cultural al Daciei pre-romane şi romane, dar a fost casa dinozaurilor pitici în urmă cu milioane de ani când Țara Hațegului era înconjurată din toate părțile de apă.

Pentru prima dată de când s-a închis Muzeul Ţării Crişurilor, am văzut aici o colecţie frumoasă de fosile acvatice şi terestre, maxilar de balenă, un melc uriaş, un cap de bou gigantic, nişte urme de mamut. Fauna care a rămas aici izolată de restul lumii în urma mișcărilor tectonice s-a dezvoltat și a crescut într-un mod unic, adaptată la condițiile de pe insulă. Magyarosaurus dacus este una din speciile de dinozauri a căror urme s-au descoperit doar aici.

În spatele clădirii sunt expuse descoperiri din piatră, rămăşiţe romane şi preromane. Pentru mine au avut deosebită semnificaţie monumentele megalitice preistorice, reprezentări antropomorfe descoperite recent ce datează din eneolitic.

Cred că mulţi români nu ştiu ce viaţă activă şi intens culturală aveau populaţiile preistorice pe teritoriul ţării noastre pentru că nu sunt suficient de mediatizate în comparaţie cu monumentele megalitice occidentale, ceea ce e păcat pentru că în multe privinţe preistoria balcanică este mai spectaculoasă decât cea vest europeană.

Pentru nişte pasionaţi de istorie, vizita noastră nu putea pica mai bine. Am găsit nişte cărţi cu studii la preţuri de nimic şi ne-am făcut „plinul”.

Odată vizitat Muzeul, ne-am lăsat bagajele la un domn binevoitor de la pază şi ne-am suit pe Cetatea Devei, unde mulţi turişti se plângeau de ritmul încet al renovărilor, dar bănuiesc că procesul de restaurare nu e ca şi construcţia unei vile din sat.

Din păcate, în acest stadiu nu prea e fotografiabil.

Eu una abia aştept să se termine, dar sunt dispusă să aştept cât trebuie ca să fie totul făcut aşa cum trebuie. Acolo, pe platforme şi schele am întâlnit un sufleţel iubitor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *