Jocurile Foamei, arena unui viitor

 

Oare mai sunt cărţi scrise de prezent pentru îndepărtatul viitor, care vor fi emblematice prin ideile prinse de pagini şi de care să îţi aduci aminte cu uşurinţă când nepoţii tăi vor avea parte de aceleaşi trăiri ca tine? Mai sunt cărţi ce îţi expedieaza speranţă, fără să transforme textul intr-un basm prăfuit de veacuri şi uitat de timp ? Sunt rare acele scrieri în care personajele sunt stegarii perfecţi al unor idei ce nu se descompun în nici o epocă, continuând să uimească timpul şi generaţiile aduse de el, printr-o cheie pe care literatura sperăm să nu o piardă, un volum simplu ca limbaj, ca acţiune, dar cu adâncimi de necuprins ce te face să le exploatezi cu o multă cantitate cronologică la dispoziţie şi să rămâi uimit de zeci de ori din cauza autoarei Suzanne Collins şi ce a reuşit ea în acest prim volum din trilogia ei deja apreciată atât de critici cât şi de cititori, Jocurile Foamei.

În carte găsim o lume devastată care a mers mai departe, după un zar aruncat de mâna stânga a sorţii, în care fragila libertate a oamenilor s-a evaporat. Panem, o naţiune situată pe vechea Americă de Nord, împărţită în 12 districte şi condusă de Capitoliu a pus la cale o competiţie sângeroasă pentru a menţine autoritatea sufocantă peste cetăţenii săi. E vorba de aducerea de tributuri din fiecare district, o fata şi un băiat din fiecare, iar  din competiţia la care iau parte 24 de tributuri, doar un singur câştigător este şi singurul supravieţuitor.

Ah, am uitat să menţionez ceva, un detaliu şi mai grotesc, toată competiţia este transmisă de televiziune pentru telespectatori că ei să vadă supremaţia Capitoliului, în timp ce nişte copii se ucid între ei, an de an. Katniss Everdeen va fi tributul feminin al districtului 12, cel mai sărac din cele 12, dar ea se oferă voluntar dintr-o cauza foarte simplă, veţi vedea, alături de Peeta Mellark, tributul masculin. în Jocurile Foamei regulile sunt simple, concentrate pe rezultatul dorit de Capitoliu, 23 de morţi şi un tribut câştigător, ce demonstrează o societate a supunerii totale, a foamei şi a deznădejdii, aduce că atmosfera cu cartea 1984 a lui George Orwell, pe care autoarea a integrat-o perfect că rezultat al viitorului, reuşind o carte ce i se alătură celebrului 1984 dar şi cartea lui Cormac McCarthy, Drumul. Chiar dacă competiţia de acest fel deja are o lungă tradiţie în districte, o dragoste dintre Peeta şi Katniss va fascina întreg Panemul.

Intr-adevăr după o asemenea lectură te bucuri că mai sunt încă două cărţi de citit, ar fi un păcat real dacă universul imaginat şi prins între coperţi nu ar duce o politică expansionistă şi să fie descris mai în detaliu. Ca un sfat, dacă puneţi mâna pe aceste jocuri fiţi pregătiţi să mai jucaţi de două ori :Sfidarea şi Revoltă.

Recenzie scrisa de Cristian Pontoş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *