Ghidul Optimistului şi al Pesimistului

Una din cele mai îndrăgite cărţi din colecţia Bonton, fără să stau mult pe gânduri sau ele pe mine, este acest volum dual Ghidul Optimistului-Ghidul Pesimistului ,care prin dificila, dar meticuloasa cercetare a celor doi autori Niall Edworthy şi Petra Crasme a ieşit un adevărat cer pe care fiecare citat sau pildă strălucesc oferind speranţă şi inteligenţă, parfumat de umor. Ce îi conferă un atribut nemaiîntâlnit acestei cărţi este şi faptul că are doar două coperţi principale şi nu are defel niciuna secundară, altfel spus, două cărţi înt-o altă carte, cu adevărat rafinată.
Dar acest lucru este un aspect tehnic sau mecanic, un nimic de măsură nano pe lângă monumentele construite cu înţelepciune de oameni care au rezonat prin gândire şi creaţie printr-o largă secţiune a timpului, din Antichitate şi până în momentul în care se arată că tot ce îţi place o să te ucidă, adică în patria noastră mondială a contemporaneităţii. În mod uzual, un număr de pagini format din trei cifre şi cu prima cifra mai mică de opt, dar mai mare decât şase oferă o clipă de horror (de genul scenei din duş -vezi psycho al lui Hithcock) din păcate pentru un public, din nou din păcate, mare, dar ce este trist este că astfel se pierde o stea călătoare.

Şi uite indulgenţa pentru cei de mai sus dacă nu surprind perfect steaua călătoare, acest ghid nu îi grăbeşte, şi noţiunea de timp îi este străină, această carte le disecă şi macină stelele obţinând o pudră concentrată care îi va influenţa o periodă, nu te obligă să o termini într-un mod vulgar de obişnuit (de la cap la coadă), ci se poate lua pe teme atât din vederea celor care afirmă că zebrele sunt albe şi dungate cu negru, cât şi a celor care le văd negre cu benzi albe, sau, mai bine sintetizat, cei care văd paharul pe jumătate plin (de alcool şi bucurie) şi cei care îl văd pe jumătate golit şi tocmai s-au tăiat la buze în el pentru că era ciobit. Cel mai mult îmi place să mă gândesc cu referinţa la carte ca şi la mai multe perechi de lentile prin care vizualizez acelaşi lucru, oferă un amplu spectru -astfel se rezervă importanţa celor ce privesc pentru că, dacă vezi, eşti şi tu responsabil, la fel ca un martor surprins de nefast prin simpla locaţie temporală.

Cuvintele, pentru că la început a fost Cuvântul, lui Oscar Wilde „ toţi suntem în şanţ, dar unii dintre noi privesc spre stele ” m-a surprins deoarece fraza este simplistă şi primitivă, dar îmi spune şi prin înţeles te loveşte ca o avalanşă, iar asemănarea se opreşte aici pentru că nu te dezorientează, ci mai mult îţi arată o direcţie de urmat luând exemplul unor indicatoare, indicatoare atât de folositoare pe drumul existenţei. În continuare, alte făpturi emotive prinse în cerneală şi dezrobite prin stilou : „a visa înseamnă fericire, a aştepta înseamnă viaţă”, „optimismul este acea stare de spirit voioasă ce-i permite ceainicului să cânte deşi apa clocotită îi bolboroseşte la nas” sau „naştere, subst.: primul şi cel mai cumplit dezastru dintre toate”, „trebuie să râdem înainte de a fi fericiţi, fiindcă altfel poate vom muri fără să fi râs deloc” nu au cum să nu te surprindă . Două lentile, una roz şi una spartă pentru ochelarii fiecăruia, Ghidul Optimistului şi al Pesimistului.

Scris de Cristian Pontos

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *